Se vorbește mult despre învățământ axat pe elev, pe nevoile elevului. În România, acest lucru este înțeles de multe ori greșit – cum am pune elevul pe un piedestal și am ignora cu totul nevoile profesorului, ceea ce duce de multe ori la frustrare. Ceea ce reprezintă de fapt, este focusul învățare, pe dezvoltarea competențelor elevului, și nu pe activitatea de predare. Din acest motiv punem problema în felul următor: cum putem sprijini profesorul, cu nevoile lui, astfel încât el să poată performa la potențialul să maxim și să răspundă astfel nevoilor de învățare ale elevilor?

Învățarea pur academică/teoretică structurează gândirea, însă o rupe de aplicabilitatea concretă a noțiunilor. În cazul învățământului românesc este una dintre cauzele gradului ridicat de anlfabetism funcțional.

Howard Gardner a dezvoltat conceptul inteligențelor multiple, în care a inclus

• Inteligența lingvistică
• Inteligența logico-matematică
• Inteligența muzicală-ritmică
• Inteligența spațială/vizuală
• Inteligența naturalistă
• Inteligența chinestetică a corpului
• Inteligența interpersonală
• Inteligența intrapersonală
• Inteligența existențială

Stephen Covey a grupat aceste inteligențe sub o altă formă, și anume:

• Inteligența mentală (logico-matematică)
  • Cea mai ușor de explicat și cea pe care se axează preponderent sistemul nostru de învățământ
• Inteligența emoțională
  • Această inteligență presupune identificarea emoțiilor personale, dar și ale celor din jur și, foarte important, gestionarea acestora.
• Inteligența fizică
  •  Poate fi cel mai simplu descrisă prin cuvintele – vitalitate, tonus, ehilibru, dexteritate/îndemânare sau flexibilitate
• Inteligența spirituală
  • Determintă de căutarea noastră permanentă de sens și semnificație

Text de completat

Prea multe laboratoare din școli au devenit spații de depozitare, muzee sau, în cel mai bun caz, simple săli de clasă. Noi credem că învățarea adevărată presupune atât componenta informațională, cât și cea experiențială, iar aceste laboratoare, fie ele de fizică, de chimie, de geografie, de informatică sau smart lab-uri, au fix acest rol, de a trezi curiozitatea, de a da sens învățării, 

Înțelegem teama unor profesori de a nu fi distruse anumite echipamente sau ustensile (pentru că sunt puține și nu pot fi înlocuite), ce îi determină pe aceștia să le țină sub cheie și să nu le folosească niciodată, dar asta fură șansa unei generații întregi de a-și identifica potențialii cercetători.

Credem că merită riscul și credem că laboratoarele ar trebui să devină un fel de loc de joacă pentru tineri, un loc unde aceștia și-ar putea descoperi pasiunea pentru științe.

Bugetul Învățământului din România este cel mai mic la nivelul uniunii Europene. Din acest motiv, salariile profesorilor sunt neatractive, ceea ce face ca o carieră în domeniul educației să fie neatractivă pentru cei mai mulți dintre tinerii sclipitori ai României. Toți ceilalți angajatori se luptă pentru competențele lor, mai puțin cel mai mare angajator din țară.

Profesorii sunt cea mai importantă resursă pe care noi o avem. Dacă nu investim în ei, rezultatele se văd în toate celelalte domenii. Iar dacă vom investi în acest domeniu așa cum se cuvine, rezultatele se vor vedea în toate celelalte domenii.

Pe lângă o formare de calitate, care presupune practică deliberată, feedback și sprijin, la intrarea în sistem este necesară și o selecție reală. A fi un bun profesor nu este același lucru cu a fi un bun teoretician. Credem că meseria de profesor este una vocațională. Și mai credem că profesorul vremurilor noastre trebuie să fie nu doar un transmițător de informații și un filtru pentru informațiile la care elevii au astăzi acces nelimitat, ci și un lider, un model pentru ei, pentru că ceea ce se observă la nivel societal este o degradare a valorilor, fie ele morale, profesionale, sociale, incluzând respectul față de ceilalți, față de mediu, 

Text de completat

Text de completat

Text de completat

Este bine cunoscut faptul că,